Imperiul alb
Trecand peste rigorile inerente gerului de ianuarie, acceptind fara voia noastra cite un lunecus pe strada sau un ... guturai, ne-am simtit atrasi in miezul iernii de spectaculosul abundentei de zapada, de jocul fantezist al fulgilor jucausi, de larma molipsitoare a copiilor iesiti cu sanii, cu schiuri, cu patine, sa guste din placerile iernii.
Am luat drumul Retezatului, cu speranta ca eforturile noastre, riscurile la care ne expunem, vor fi pina la urma incununate de succes. Nu intentionam sa escaladam - nici nu am fi putut-o face dealtfel - vreunul din gigantii acoperiti de gheata si cornise de zapada, cum sant in aceste zile Peleaga, Papusa,Vf.Mare sau Vf.Retezat. Ne-am propus doar atingerea unei cote de perspectiva, un loc de unde sa putem admira, cat mai din plin si de aproape, panorama cetatii de bazalt si granit pe care o stiam pe dinafara din anotimpurile " colorate ".
Am identificat acest loc in Plaiul Mic, situat in apropierea cabanei Buta si odata socotelile facute, am pornit intr-o dimineata senina din Campul lui Neag neglijind aducerile aminte care spuneau ca in vara am parcurs distanta pina la cabana in aproape patru ore de mers! Temerile ne-au fost de la inceput indreptatite, caci dupa iesirea din soseua ce duce spre Campusel, am inceput sa ne croim carare in nametii proaspetii de zapada, trecand pe rand la conducerea sirului indian compus din sapte temerari.
Am uitat destul de repede ca am parcurs drumul pina la cabana in opt ore de eforturi sustinute. Ne-au ramas in schimb, pentru multa vreme intiparite in minte, peisajele de iarna ce ni s-au perindat succesiv in fata ochilor, fascinatia, incantarea, poezia fanteziilor iernii, pe care natura generoasa ni le-a aoferit pentru a ne astampara setea de frumos.
N-am uitat nici seara de cabana atat de intima si plina de farmec, pe care impreuna cu cabanierul am petrecut-o in bucataria mica, devenita dintr-o data o inedita si ospitaliera gazda. A doua zi, spre placuta noastra surpriza, aceasi vreme senina, care conteaza atat de mult in mijlocul muntilor, ne-a intampinat odata cu prima mangaiere a soarelui.
Cu toate acestea, la inceput, bocancii nostri scartaiau sub apasarea pasilor, muscand din zapada inca inghetata care, fara sa vrea, ne favoriza astfel un urcus lipsit de neplacutele infundari pina la genunchi. Fara sa ne grabim, inaintam incet spre surlaul prin care vara se urca atat de simplu si usor in Saua Butii si ocolind mult spre versantul sud-estic al Dragsaniului am invins in cele din urma si ultimul metru din altitudinea pentru care luptasem.
Si-odata cu acest ultim metru, imaginea mult dorita ne-a aparut dintr-o data in toata maretia ei, coplesindu-ne! Retezatul, complet alb, era aici in fata noastra, incremenit peste adanca vale a Lapusnicului, aparent incremenita si ea. Coama Slaveiului, Judele, Bucura, Peleaga si Papusa, straji tacute in uniforme albe de sarbatoare, se profilau intr-un contrast orbitor pe albastrul din ce in ce mai adanc al cerului. Frumosul nostru munte hiberna linistit, batraneste, sub mantia ocrotitoare a uriasei hermine albe, oferind celor sapte prieteni ai sai o imagine unica: Imperiul Alb al Retezatului !
Aurel Dula ( 1934 - 1993)
