In patria Caprelor Negre - Caldarea Rosiilor

Puţini ştiu probabil că Jieţul, acest afluent viguros al Jiului de Est, captează apele de munte ale celor trei pâraie principale provenite din tot atâtea căldări glaciare ale masivului Parâng, Ghiareşului, Roşiile şi Sliveiului.

In urmă cu câțiva ani aceste văi erau aproape necunoscute, iar cărările de ciobani adesea ştiute numai de ei însăşi, nu puteau face faţă accesului de turişti, cel puţin din partea nord-estică a Parângului, de fapt cea mai reprezentativă prin caracterul pur alpin al florei, faunei şi reliefului din această zonă.

Iată însă că prin construirea şoselei forestiere ce pleacă din Jieţ, prin spectaculoasele chei ale Jieţului spre Obârșia Lotrului, s-au deschis frumoase perspective de practicare a turismului alpin în această regiune pe care ne place s-o numim " Spatele Parângului". Dacă am întreba pe un drumeţ obişnuit al acestor meleaguri ce preferinţe are în alegerea traseului de urmat, acesta ar răspunde probabil fără rezerve: Căldarea Roşiilor

Intr-adevăr, începând încă de la capătul şoselei forestiere, continuând apoi pe firul văii Roşiile, la început prin pădurea de brad apoi prin gol alpin, turistul are revelaţia descoperirii unui traseu de maximă spectaculozitate. 0 cărare nemarcată dar bine conturată, porneşte chiar din punctul terminus al şoselei şi după numai 2 ore de mers lejer, se poate ajunge la stâna din Roşiile, adăpost ce poate fi folosit la nevoie, în caz de înnoptare sau vreme rea.

Pragul pe care se situează stâna constituie de fapt terasa glaciară principală a marii depresiuni montane denumită simbolic " căldare". Această expresie devenită deja tradiţionala, simbolizează în mod ideal aspectul glaciar, sălbatic, cu îngrămădiri de bolovani imenşi, a văii Roşiilor.

Aici, în acest locuri - urme ale gheţarilor de altădată - trăieşte exponentul cel mai reprezentativ al faunei noastre montane, sprintena capră neagră.

In aceste zile când are loc „alergatul” lor, în lipsa turiştilor gălăgioşi de sezon şi a turmelor de oi care au coborât de mult, şansa de a vedea caprele negre sânt mult sporite. Terasa superioară a căldării Roşiilor cu minunatele ei lacuri glaciare este parcă ideală modului lor de viaţa. Dominată de însăşi vârful Mândra, cel mai înalt din masiv, această ultimă terasa a căldării este o adevărată aglomerare de grohotişuri în care pământul sau verdeaţa cu greu îşi pot impune dreptul la viaţă. Sunt porţiuni întregi în care paşii nu întâlnesc decât duritatea recunoscută a stâncilor de bazalt. Este tocmai terenul preferat al ciopoarelor de capre negre şi al ţapului solitar.

Respectând un minim de cerinţe absolut necesare, turistul temerar poate adesea surprinde - fără să fie văzut - capra neagră în salturile ei adesea incredibile sau pur şi simplu la marginea lacului glaciar din care obişnuieşte adesea să-şi potolească setea. Doar ursul şi arareori lupul, se încumetă să se apropie de aceste locuri dar mai întotdeauna fără şanse de reuşită.

Pitit după o stâncă, am asistat la jocurile caprelor negre. E un spectacol unic şi numai cei ce l-au văzut îl pot aprecia cum trebuie. Pe un petec de zăpadă,caprele negre pur şi simplu schiau. Fie câte una, fie câte două sau trei de odată, îşi dădeau drumul din capul pantei! Odată ajunse jos se reîntorceau şi jocul reîncepea.

In cele din urmă am fost zărit şi şuieratul de alarmă al caprei bătrâne a pus capăt acestui spectacol de necrezut şi totuşi atât de natural. Prin trecătoarea numai de ele ştiută,caprele negre au dispărut curând în căldarea vecină a Ghiareşului